Traducerea Elvira Platon RÎmbu
PERSONAJE::
ZOIA FIODOROVNA
PIOTR VASILIEVICI
GALEA,fiica lor
ALECSANDR,(SAŞA), soţul Galei
IRINA ANTONOVNA, mama lui Alecsandr
VICTOR SERGHEEVICI,tatăl lui Alecsandr
În bucătărie, Zoia Fiodorovna găteşte, Piotr Vasilievici citeşte ziarul. Intră Alecsandr.
ALECSANDR. Sărut mâna, mamă.
Zoia Fiodorovna nu răspunde.
ALECSANDR. Sărut mâna, mamă.
Zoia Fiodorovna tace.
ALECSANDR. Sunteţi cumva supărată?
Zoia Fiodorovna nu răspunde.
ALECSANDR. OK. Dacă nu vreţi să vorbiţi…Asta e. (Iese).
ZOIA FIODOROVNA. Petea, tu l-ai auzit pe nesimţitul ăsta?
Piotr Vasilievici citeşte ziarul.
ZOIA FIODOROVNA. Petea!
PIOTR VASILIEVICI. Da?
ZOIA FIODOROVNA. Cum ţi-a plăcut?
PIOTR VASILIEVICI. Ce?
ZOIA FIODOROVNA. Cum - “ce”? Tu ai auzit ce-a spus?!
PIOTR VASILIEVICI Da. Am auzit. Mi-a plăcut foarte mult.
ZOIA FIODOROVNA. Ce?!
PIOTR VASILIEVICI. Ce “ce”??
ZOIA FIODOROVNA. Ce ţi-a plăcut?!
PIOTR VASILIEVICI. Mie? Mie nu mi-a plăcut nimic. De unde ai mai scos-o şi pe asta cum că mi-ar fi plăcut ceva?
ZOIA FIODOROVNA. Eu am scos-o?! Tu Însuţi ai zis adineaori…
PIOTR VASILIEVICI. Eu am zis că nu mi-a plăcut. N-ai auzit tu bine.
ZOIA FIODOROVNA. Ba am auzit şi chiar foarte bine! De fapt, te Înţeleg perfect! Tu nu ai decât o singură grijă- ziarul! În rest, nu-ţi pasă de nimic! Ţie ţi se rupe că adineaori, chiar aici sub nasul tău, eu am fost insultată, am fost jignită! Pentru tine ziarul e important! Ziarul pentru tine e mai important decât sănătatea mea!
PIOTR VASILIEVICI. Zoia, linişteşte-te. Faci atâta zarvă din nimic. Ia nişte valeriană.
ZOIA FIODOROVNA. Valeriană! Mi-e greaţă deja de atâta valeriană! În fiecare zi dau pe gât un flacon Întreg! (Îşi toarnă valeriană, bea). Ce porcărie! Nu Înţeleg cum am putut să beau atâta…
PIOTR VASILIEVICI. Ar trebui să te linişteşti.
ZOIA FIODOROVNA. Mai lasă-mă cu liniştitul ăsta al tău! De treizeci de ani doar asta aud: “Ar trebui să te linişteşti”! Oare cum de n-ai obosit să tot repeţi atât?
PIOTR VASILIEVICI. Păi, nici tu n-ai oboist să tot bei valeriană.
Zoia Fiodorovna se Întoarce spre aragaz, Piotr Vasilievici citeşte ziarul.
Intră Galea.
GALEA. Ce s-a mai Întâmplat iar?
ZOIA FIODOROVNA. Păi, taică-tău…
GALEA. Ce i-ai zis iar lui Alecsandr?
ZOIA FIODOROVNA. Eu? Eu nu i-am zis nimic. Eu am tăcut.
GALEA. Chiar nu ne putem Înţelege nicicum? De ce l-ai jignit? Omul a venit să vorbească cu tine, iar tu parcă ai luat apă În gură!
ZOIA FIODOROVNA. Şi azi dimineaţă a vrut să vorbească cu mine.
GALEA. Păi, de asta a şi venit. Să-şi ceară scuze pentru dimineaţa asta.
ZOIA FIODOROVNA. Asta eu n-am auzit.
GALEA. BineÎnţeles. Cum să auzi, când nici măcar nu i-ai aruncat o privire. Darămite să mai zici ceva.
ZOIA FIODOROVNA. Eu vă fac vouă ciorba!
GALEA. Nu doar nouă, ci şi vouă!
ZOIA FIODOROVNA. Vouă În primul rând. Eu pot trăi şi fără ciorbă!
GALEA. Şi noi la fel!
ZOIA FIODOROVNA. Poate că n-ar mai trebui să gătesc deloc?
GALEA. Cum vrei!
ZOIA FIODOROVNA. Cum Îţi permiţi să vorbeşti aşa cu mine?! Sunt mama ta!
GALEA. Mai bine aşa decât ca tine- deloc!
ZOIA FIODOROVNA. Galea, te rog să fii atentă la ceea ce spui! Chiar nu ţi-e ruşine?!
GALEA. Ba da. Mi-e ruşine. Mi-e tare ruşine. Pentru tine mi-e ruşine! (Iese).
ZOIA FIODOROVNA. Dumnezeule Mare! Petea, tu ai auzit?
Piotr Vasilievici citeşte ziarul.
ZOIA FIODOROVNA. Petea!
PIOTR VASILIEVICI. Ce e?
ZOIA FIODOROVNA. BineÎnţeles! Tu n-ai auzit nimic! Adineaori a venit aici fiică-ta. Pe post de avocată a lui! Fiică-ta e-n stare pentru omul ăsta, care azi dimineaţă m-a insultat În asemenea hal, că pÎnă acum nu pot să-mi revin…e-n stare să-şi strângă de gât propria mamă!
PIOTR VASILIEVICI. Nu mai vorbi prostii.
ZOIA FIODOROVNA. Astea sunt prostii?! Dă-mi valeriana. (Ia valeriana, Îşi toarnă). Eu am ajuns că lucrez doar pentru a achita nota la farmacie, iar el le consideră prostii.
PIOTR VASILIEVICI. Linişteşte-te.
ZOIA FIODOROVNA. Iar Îi dai cu “linişteşte-te”! Citeşte, citeşte-ţi ziarul, eu n-am să te mai deranjez! Oricum ţie nu-ţi pasă de ceea ce se-ntâmplă În casa noastră.
PIOTR VASILIEVICI. Zoia, nu ai dreptate.
ZOIA FIODOROVNA. Din pricina ziarului ăstuia tu nu mai vezi nimic!
PIOTR VASILIEVICI. Dar abia adineaori am luat ziarul!
ZOIA FIODOROVNA. Nici chiar eu nu mai Însemn pentru tine nimic!
PIOTR VASILIEVICI. N-aveam cum să presupun că imediat ce eu voi deschide ziarul tu o să ai chef de ceartă.
ZOIA FIODOROVNA. Tu numeşti asta « chef de ceartă »? Reiese că eu nu am dreptate?
PIOTR VASILIEVICI. BineÎnţeles că ai.
ZOIA FIODOROVNA. Ziarul ăsta! Odată şi-odată tot o sa-l laşi tu din mână, doar că eu voi fi deja Îngropată!
PIOTR VASILIEVICI. Doamne Dumnezeule!
Piotr Vasilievici continuă să citească ziarul, Zoia Fiodorovna se Întoarce spre aragaz.
În bucătărie dă buzna Alecsandr.
ALECSANDR. Ştiu, Zoia Fiodorovna, ştiu că nu mă iubiţi, pur şi simplu, nu mă iubiţi. Ştiu că nu vă place că sunt soţul fiicei dumneavoastră, dar eu oricum am să vă spun ce am de spus! Acum noi suntem nevoiţi să locuim aici la dumneavoastră, dar asta nu va dura. N-aveţi de ce să vă faceţi griji, În curând ne vom muta de aici. Vom Închiria un apartament sau o cameră, În orice caz nu vom mai rămâne aici! Dar atâta timp cât mai stăm aici, am să vă rog să n-o mai jigniţi pe soţia mea! Despre mine nici nu mai vreau să vorbesc, eu m-am obişnuit, ş-apoi ce aş mai putea eu să comentez, când propria dumneavoastră fiică e zilnic cu ochii În lacrimi din pricina dumneavoastră!!!
Iese la fel de brusc cum a şi intrat.
ZOIA FIODOROVNA. (strigă În urma lui). Nu zilnic, ci o dată la doua zile, tinere. În cealaltă zi lacrimile ei Îţi aparţin! O zi - din pricina noastră, o zi - din pricina ta! Nesimţitul!
Alecsandr apare iar În uşă.
ALECSANDR. Dacă vă deranjăm atât de tare, noi putem pleca. Şi asta chiar azi!
Iese.
ZOIA FIODOROVNA. Petea, eu nu mai rezist!
Piotr Vasilievici citeşte ziarul.
ZOIA FIODOROVNA. Petea!
Piotr Vasilievici se ridică şi pleacă.
ZOIA FIODOROVNA. BineÎnţeles, numai eu sunt de vină! Tu- niciodată! Doar eu trebuie să le Încasez! Şi eu pot să plec! Pot să plec din casa asta! Ca să vă rămână vouă! Voi pleca În alt oraş! Voi pleca pentru totdeauna, Saşa! Atunci poate că o să Înţelegeţi şi voi ceva. Dar Înainte să plec eu, o să mă băgaţi voi În sicriu, dragii mei copii!
Intră Galea.
GALEA. Mamă, cum poţi să vorbeşti astfel?! Cui foloseşte asta?! Cum Îţi poţi imagina că noi Îţi dorim moartea!? E ridicol!
ZOIA FIODOROVNA. Nu e deloc ridicol, Galea, chiar deloc! O să scăpaţi de mine şi Încă foarte curând, nu mi-a mai rămas mult de trăit!
GALEA. Mamă! Mamă!
ZOIA FIODOROVNA. Ce tot Îi dai cu “mamă”, “mamă”?! N-am crezut niciodată că voi avea o asemenea fiică! Credeam că mă iubeşti, că ţii la mine, dar tu….
GALEA. Mamă, eu te iubesc foarte mult.
ZOIA FIODOROVNA. Nu aşa se iubeşte, fetiţo, nu aşa.Îi permiţi lui Saşa, la care de altfel eu ţin foarte mult, să facă tot ce vrea. Dar nici eu nu sunt din fier. Nu mai rezist, nu mai pot!
GALEA. Dar cine-i de vină? Cum a Început totul!?
ZOIA FIODOROVNA. A Început cu faptul că eu eram foarte bine dispusă, dar a venit soţul tău, Alecsandr al nostru…
GALEA. Şi tu nu i-ai spus nici măcar un “bună ziua”.
ZOIA FIODOROVNA. Eu mă gândeam la voi, voiam să vă fac un cadou, mă gândeam cum să fac să fie cât mai plăcut pentru voi.
GALEA. Ni l-ai făcut deja.
ZOIA FIODOROVNA. Dar se pare că nu mi-a fost dat. Poftim, luaţi-l, e al vostru.
Zoia Fiodorovna scoate din dulap un storcător de fructe.
ZOIA FIODOROVNA. Storcătorul ăsta o să vă amintească de mine. (Vrea să plece).
GALEA. Mamă, stai, aşteaptă un pic! Nici noi n-am avut dreptate, dar nici tu.
ZOIA FIODOROVNA. Acum, asta nu mai are nici o importanţă.
GALEA. Mamă, linişteşte-te.
ZOIA FIODOROVNA. Eu sunt liniştită, Galea. Sunt foarte liniştită. Sunt atât de liniştită Încât mă puteţi pune deja În sicriu.
GALEA. Mamă!
ZOIA FIODOROVNA. Poate că eu Într-adevăr n-am fost o mamă bună. Iartă-mă.Vreau să mor.
Iese.
GALEA. Mamă! Doamne Dumnezeule! Saşa, Saşa!
Intră Alecsandr.
ALECSANDR. Ce ţi-a spus?!
GALEA. O să fac infarct din cauza ta!
ALECSANDR. Ce ţi-a spus?!
GALEA. S-a dus să moară! Din pricina ta!
ALECSANDR. Pot s-o ajut cu ceva?
GALEA. Cum Îndrăzneşti?!
ALECSANDR. Nu m-ai Înţeles...nu asta…
GALEA. Ba am Înţeles şi Încă destul de bine. Tu n-o iubeşti pe mama!
ALECSANDR. Eu o iubesc foarte mult pe soacra mea, pe Zoia Fiodorovna, pe mama! Ea e singura vinovată, În fiecare zi ameninţă că pleacă. M-am săturat de asta până peste cap!
GALEA. Aşa o răsplăteşti tu pentru dragoste?! Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva!
ALECSANDR. Pentru dragoste?! Adicătelea, ea mă iubeşte?!
Intră Zoia Fiodorovna cu o foaie de hârtie, se aşează la masă, scrie.
Pauză.
ZOIA FIODOROVNA. Gata. Asta e pentru voi.
GALEA. Ce-i asta? (Citeşte).
ZOIA FIODOROVNA. Testamentul meu.
GALEA. (Îi dă hârtia lui Alecsandr). Pofim!
Alecsandr citeşte.
GALEA. Mămico, ce-i cu tine?
ZOIA FIODOROVNA. Dacă nu azi, atunci mâine voi muri.
GALEA. Mamă!
ZOIA FIODOROVNA. Oricum trebuie să se-ntâmple Într-o zi.
GALEA. Mamă! Saşa, tu de ce taci?!
ALECSANDR. Zoia Fiodorovna!
ZOIA FIODOROVNA. Asta e inevitabil. Tot ce am, vă las vouă. Dar să nu uitaţi de Petenika…
ALECSANDR. Cum puteţi...
ZOIA FIODOROVNA. Ştiu că nu e prea mult ce…
GALEA. Mamă!
ALECSANDR. Zoia Fiodorovna !
ZOIA FIODOROVNA. Copii, am o singură rugăminte la voi: eu vreau să fiu arsă În crematoriu, nu vreau să mă mănânce viermii...
GALEA. Mamă!
ALECSANDR. Mamă!
ZOIA FIODOROVNA. Promiteţi-mi că veţi face asta.
ALECSANDR. Promitem.
GALEA. Mamă, Încetează!
ALECSANDR. Mamă, Încetează!
ZOIA FIODOROVNA. Adio, copii. Eu v-am iubit foarte mult, aţi fost tot ce-am avut mai drag…Veniţi să vă sărut...
(Îi sărută şi pleacă).
.............................